Era o noapte senina in care parca toate stelele ma priveau maiestuase de sus,lasand doar lumina lunii sa se prelinga pe chipul meu.
Privesc in jur...eram singura. Stateam si priveam nedumerita in noaptea ce aducea cu ea vise si cosmaruri.
Cosmaruri care mi-au lasat urme adanci in sufetul meu.
Luna ma privea si ea de sus, precum un inger,dominand intreg tinutul inghitit de catre demoni. Fiori reci ma cuprindeau la fiecare adiere blanda de vant,desi era inceputul toamnei. Numai doi ochi blanzi straluceau in noaptea care parea a tine o vesnicie. Atata liniste in jur si atata singuratate ma infiorau grabindu-mi bataile inimii.
Gandurile imi erau tulburate de fantomele trecutului care umblau haotice prin bezna noptii,cautand suflete pierdute in singuratate.
M-am schimbat...nici eu nu ma mai recunosc.Poate ca era si timpul pentru schimbare,dar...pfff e greu pentru ca ceilalti nu te inteleg si isi pierd increderea in tine.
Intr-o lume generata de haos si rautate lupti sa sa mentii in viata un suflet candva bland si inocent,transformat acum intr-un adevarat ‘’infern’’.
E haos total...in ganduri,in sentimente. Ai vrea sa opresti timpul pentru o clipa si sa zbieri,sa te eliberezi de ceea ce ti captiv in tine...Nu mai detii control asupra ta.
Brusc ai devenit ceea ce nu iti doreai sa devii...un pion slab al unei realitati dure si sinistre.
