Privesc cum totul se scurge precum firul de nisip dintr-o clepsidra si cum se risipesc clipele.
Ma pierd in ganduri,ma pierd de realitate,ma cufund intr-un somn adanc.
Sunt inconjurata de ceata si frig.Incerc sa-mi fac loc printre atatea morminte care abia se vad prin ceata care se lasa tot mai greu…morminte unde erau pastrate pe veci amintiri dureroase.
Sunt captiva intr-un loc sinistru si intunecat…numit constiinta.Parca totul a inghetat,a impietrit odata cu timpul…
Clincheturi se aud de departe…parca ar fi turturi ce atarna de crengile copacilor,ce se lovesc in bataia vantului…sunetul lor rasuna in pustietatea nesfarsita.
Fantomele trecutului pusesera de mult stapanire pe mine…se jucau di nou…se auzeau voci...se vedeau umbre…imi auzeam gandurile…imi simteam inima cum batea mai repede.
Era tot mai frig,tot mai sinistru.
Imi pierdusem mintile odata cu speranta care o aveam candva...imi pierdusem increderea in mine…in ceilalti…
Nu am mai putut inainte spre drumul nesfarsit.M-am ghemuit langa trunchiul unui copac.Era inghetat.Parea acoperit de diamante sub razele lunii care domnea peste taram…
Am adormind suspinand,infricosata de ceea ce vedeam,de ceea ce auzeam.
Un tipat insa m-a trezit si parca inima se opri in loc.
Eram in propriul pat.Era trecut de miezul noptii...perna era uda.
Inca simteam acel fior rece,inca auzeam acele zgomote si acele clincheturi de gheata.
S-a strins o stea.S-a mai sinucis un inger
Waiting for THE END...
Astept acel haos psihic…unde toti alearga spre a-si salva vietile.Pff…de ce oare se mai zbat pentru ceva care oricum le va fi luat pentru simplul motiv ca nu au stiu pretui cel mai de pret lucru…viata!
Astept clipa in care imi pot spune cee ce am pe suflet in fata lor…a celor care ma iubesc si in fata celor care ma urasc…sa sterg cu ei de pamant asa cum ar fi trebuit sa fac,dar nu am putut…asta e firea mea..inchisa,sensibila.Incerc sa-mi fac ordine in ganduri pentru a le asterne pe hartie…singurul mod in care ma simt ascultata...poate si crezuta.
Vreau sa vad pe chipul celor la care am tinut,regret pentru pierderea mea…nu lacrimi pentru ca lacrimile nu ma vor aduce inapoi…si NU…NU sunt emo…asta ar fi ultimul lucru pe care l-as auzi….asta gandesc…si nu sunt singura.
Vreau sa le arat ca insemn mult mai mult decat dau impresia…dar numai in clipa aceea…de final…imi vor simti lipsa si umarul pe care au plans adesea…esti precum un artist care pleaca din lumea celor vi…ii este recunoscuta adevarata “valoare” dupa ce nu mai este printre cei ca noi inca in viata.Pfff….poate ca voi fi pregatita de marele final atunci cand cortina se va lasa peste multimea de oameni…el va stii primul ceea ce am simtit…si va auzi asta din gura mea…apoi…voi…restul…cei care m-ati sprijinit si mi-ai oferit un umar pe care sa plang,la randul vostru….poate ca va pasa sau poate numai de “fatada”.
Masti,teatru,scenariu.Simfonie,zambet,speranta.
Dragoste,lacrimi,durere.
Regret,spaima,un GoL..Un oscar!...il merit pentru "cariera" mea de fiinta umana menita sa ajute,sa traiasca in minciuna si in rautate.
Sa aleaga intre bine si rau,intre a fi ea si a fi cea de sub masca...A…si inca ceva…NIMIC !
You've got to share a smile,not to show your tears
You've got to live your life and pass all your fears
Let you eyes shine every morning and every day
Let your heart love and feel this way
Before starting a new life remember one thing...
There is someone...somewhere who takes care of you
Maybe is your "angel" waiting that moment just like you
Smile my little sunshine!
