15 iulie 2010

Shhh...it was only a bad dream



Un copil singur si speriat…ratacit in propria lume.


Lume distrusa de el si armata sa -asa zisii camarazi-


Copil spulberat de durerea care a luat locul dragostei care domina candva in sufletul acela mereu confuz.


Lacrimile au inlocuit zambetul


Zambetul…de tipatul de ajutor


Ochii aceia mari candva privind cerul senin si ratacind in fiecare noapte printre stele pentru a le afla povestea, si-au pierdut stralucirea inecati in lacrimi


De ce oare stralucesc asa de tare?


De ce fluturii traiesc doar o zi?


De ce doar dupa ploaie apare curcubeul?


De ce radem?


De ce orice inceput…are un final?


De ce suntem creati sa impartasim iubire dar in acelasi timp sa ranim?


Intrebari fara raspuns…doar regret si confuzie.


Un copil ratacit in propriul castel de nisip.


cum vantul risipeste nisipul


cum ploaia incanta pamantul


cum un sarut alinta durerea


cum un gest starneste placerea


cum desertului ii lipseste ploaia


cum mamelor le lipseste puiul


…atat de mult imi vei lipsii.


“Copilul” spuse printre lacrimi…dar nu-l mai putea auzii nimeni.

26 iunie 2010

Amnezie


Orbita de minciuna…de nepasarea altora.
O ignoranta care mistuie fiecare organ,fiecare parte a corpului, distrugand pe zi ce trece fiecare farama de existenta.

Cazi intr-un somn adanc unde deti controlul asupra subconstientului tau…pentru o vreme. Apoi esti confuz. Fara idei despre tine,despre ceea ce ai fost.Nu auzi decat reprosuri….JALNIC


-Un drog-


Atat de multe lucruri de spus…dar totodata putin timp acordat acestora.


-Un zambet-


Prea multe sentimente si prea putine cuvinte


-O imbratisare-


Uneori ti-e teama ca nu o vei mai primi


-O zi de vara-


Un sarut dulce…un sarut care de data asta nu va ma anunta altele


-O clipire-


Orice inceput are un sfarsit….un sfarsit renascut sau ingropat pe veci.


-O lacrima-


….Urmata de multe altele, varsate fara rost


-Un cosmar-


Alte dorinte si sperante risipite precum nisipul unei plaje in timpul unei furtuni pe mare


-Un adio-


Lucruri nespuse, trairi neimpartasite la timp…Un actor fara rol.

22 aprilie 2010

Who needs who ?



Inconstienta, naivitate…suspin
Comit greseli ale caror urmari numai eu le simt…si spun “comit” pentru ca singura diferenta dintre mine si un criminal este acea ca eu sunt in libertate. O libertate care incepe sa se stramtoreze pe zi ce trece si incepe sa-mi incatuseze mainile.
Zbier…ma tem…plang…suspin…déjà zambetul, fericirea si inocenta imi sunt straine -maturizare fortata-
Ofer si mi se ofera…dar nu ma simt in stare sa apreciez si mi-e teama ca daca voi accepta, la un moment dat voi da cu piciorul. Mi se intinde o mana de fiecare data cand sunt la pamant…mi se ofera un umar si ma intampina un zambet si ma alinta un sarut de fiecare data cand vars o lacrima.
Dar…pentru ca intotdeauna exista si va exsita un “DAR”, ceva imi creeaza iluzia ca nimic nu este real…ca sunt mintita si captiva intr-o falsa iluzie…ca mi-e teama sa nu pic din nou in capcana impinsa de catre Trecut. Mi-e teama ca daca nu voi avea incredere nu voi mai vedea acel “mare albastru” deasupra mea de fiecare data cand ridic ochii spre cer.

“You really need me? “
Probabil nu o sa iti vina sa crezi…dar am nevoie de tine. Am nevoie de tine precum orice fiinta de oxigen.Am nevoie de tine precum plantele de lumina. Am nevoie de tine precum dependentul de Heroina . Sunt cuvinte pe care nu-mi inchipuiam ca le voi mai spune. Ma crezi sau nu…asta e realitatea, desi eu insumi ma pierd in ceea ce spun si simt.

Cu lacrimi in ochi astern pe hartie vorbele pe care nu le pot spune cu voce tare…de teama unei respingeri. In aceste clipe, acel colt de hartie rupt din caietul de mate si pixul rosu ratacit printr-un colt al sertarului, preiau darul vorbirii mele.
Uneori cred ca totul de intampla mult prea rapid pentru mine…iar uneori cred ca nu vei mai fi acolo sa fi gata oricand sa ma prinzi de mana…



- P.S. “ I’m sorry…” -

6 aprilie 2010

Just me and my self


I’m smiling again…
Da, pot spune acest lucru pentru ca simt acest lucru cu adevarat.
Simt din nou acele batai accelerate ale inimii care incearca sa evadeze din strantoarea pieptului.
Un lucru m-a facut sa ma schimb…M-a facut sa realizez ca aceasta e sansa mea de a zambi cum eram candva obisnuita sa zambesc. Acea straduta ingusta, intunecata unde gandurile imi erau tulburate de fantome ale trecutului parea a fi nesfarsita.
O luminita la capatul acelui tunel intunecat si sumbru ma indemna sa ma indrept spre ea…dar imi era teama…imi era teama sa nu gresesc din nou.
Am urmat-o, am deschis o alta usa a destinului….
Si pot spune ca ma bucur… pot spune ca intr-adevar am invatat nu un lucru…ci mai multe.
Am invatat sa accept lucrurile chiar daca nu-s perfecte -nimic nu e perfect-
Am invatat sa ofer o sansa si sa iert pentru ca asta simt
Am invatat sa las frau sentimentelor si sa-mi eliberez sufletul de “copil tembel” care refuza sa creasca odata cu varsta.
Am invatat ca orice usa merita deschisa si merita strabatut acel drum oferit de ea.
Am invatat ca, undeva, candva, acel lucru al meu, este pus deoparte si ca am dreptul la el.
Am invatat sa privesc din nou bolta cerului , noaptea. Sa privesc in intunericul noptii desi el deschide un nou rasarit, un nou orizont….am invatat sa privesc stelele si sa ma gandesc ca , acolo sus, una este a mea si….una este a lui….si ca ambele stralucesc alaturi de miliarde de stele.
Am invatat sa ascult din nou acele batai de inima de fiecare data cand sunt prinsa la piept si tinuta prizioniera prêt de cateva secunde, minute…imi lipseau….imi lipsea acea suflare calda pe care o simt la fiecare pas….la fiecare sarut….imi era dor sa zic ”da, sunt bine”.
Un apus care pare a fi un nou rasarit…o lacrima care pare a fi una de fericire…o adiere de vant primavaratic…o floare…un zambet.


>>Cutia Pandorei a fost inchisa<<

5 ianuarie 2010

Winter story


Gerul imi ingheata din nou obrajii…simt cum fulgii mari de nea se astearn pe gene…
Ma indeamna sa inchid ochii, sa simt cum mi se topesc incet pe pleoapele calde….ma indeamna sa visez din nou.Dar ma trezeam intr-un regat inghetat.
O vaga raza de soare isi face loc printre norii plumburii…zapada capata scilipiri..parca pulbere de stele acoperea tot…din cand in cand vantul risipea ,pe fata calda ,“praful” rece si alb.
I’m dreaming…again. Pentru ca e iarna…pentru ca e un anotimp alb…pentru ca am pe cineva care ma incalzeste…nu un suflet , ci mai multe. Gerul imi impiedica ochii sa verse lacrimi…inima imi dicteaza ca totul va fi bine…ca este bine…tot ce-a fost a fost…si acolo va ramane….That’s what keeps me alive!
Doi ani…atat a trecut … si uite ca istoria se repeta…trag tampita concluzie ca am fost doar un pion pe masa ta de joc. Am jucat reciproc….dar in final cine oare a castigat?
Doi ani s-au scurs rapid pe langa mine…parca tot vad acel moment…parca simt din nou acel sentiment…parca am din nou acea sclipire….dar NU! Doar mi se pare…
Ma uimesti pe zi ce trece…pe ani ce trec…ca nu te-ai schimbat,sau poate da….dar nu ai facut lucrul asta pentru mine…

Daca fiecare floare rasarita primavara,daca fiecare adire de vant bine venita pe arsita verii, daca fiecare frunza purtata de vant toamna , daca fiecare fulg de nea asternut pe obrazul meu, ar putea indeplini o dorinta…eu nu mi-as dori NICIUNA ! Pentru ca dorintele sunt pentru cei care nu si-au invatat lectia si merita ce-a de-a doua sansa. Eu…hmmm…pot spune ca mi-am invatat lectia…si nu o singura data,ci de nenumarate ori .
Daca fiecare fulg de nea ar fi lacrima unui inger ar fi usor sa-ti dai seama ca si ingerii sufera…impreuna cu cei de pe pamant…ingeri bletemati sa devina oameni…sa traiasca printre straini…



E doar imaginatia mea…e doar “lumea” din mintea mea, care prinde viata odata ce imi astern gandurile pe hartie.
Un text haotic…feelings , fary tales alteori doar “ganduri negre”…dezvaluie ceea ce sunt…Un copli care refuza sa creasca , copil caruia ii este mintea plina de lucruri magice…sau, o fiinta,o marioneta manuita de un papusar hotarat sa nu scape asa usor de “ea”.

Pacat ca deja s-a facut seara…si nu am apucat sa-mi pun pe hartie gandurile ascunse pentru ca pe hartie ele prind viata…prind inteles.
Another year…another day…another story . <3