I’m smiling again…
Da, pot spune acest lucru pentru ca simt acest lucru cu adevarat.
Simt din nou acele batai accelerate ale inimii care incearca sa evadeze din strantoarea pieptului.
Un lucru m-a facut sa ma schimb…M-a facut sa realizez ca aceasta e sansa mea de a zambi cum eram candva obisnuita sa zambesc. Acea straduta ingusta, intunecata unde gandurile imi erau tulburate de fantome ale trecutului parea a fi nesfarsita.
O luminita la capatul acelui tunel intunecat si sumbru ma indemna sa ma indrept spre ea…dar imi era teama…imi era teama sa nu gresesc din nou.
Am urmat-o, am deschis o alta usa a destinului….
Si pot spune ca ma bucur… pot spune ca intr-adevar am invatat nu un lucru…ci mai multe.
Am invatat sa accept lucrurile chiar daca nu-s perfecte -nimic nu e perfect-
Am invatat sa ofer o sansa si sa iert pentru ca asta simt
Am invatat sa las frau sentimentelor si sa-mi eliberez sufletul de “copil tembel” care refuza sa creasca odata cu varsta.
Am invatat ca orice usa merita deschisa si merita strabatut acel drum oferit de ea.
Am invatat ca, undeva, candva, acel lucru al meu, este pus deoparte si ca am dreptul la el.
Am invatat sa privesc din nou bolta cerului , noaptea. Sa privesc in intunericul noptii desi el deschide un nou rasarit, un nou orizont….am invatat sa privesc stelele si sa ma gandesc ca , acolo sus, una este a mea si….una este a lui….si ca ambele stralucesc alaturi de miliarde de stele.
Am invatat sa ascult din nou acele batai de inima de fiecare data cand sunt prinsa la piept si tinuta prizioniera prêt de cateva secunde, minute…imi lipseau….imi lipsea acea suflare calda pe care o simt la fiecare pas….la fiecare sarut….imi era dor sa zic ”da, sunt bine”.
Un apus care pare a fi un nou rasarit…o lacrima care pare a fi una de fericire…o adiere de vant primavaratic…o floare…un zambet.
>>Cutia Pandorei a fost inchisa<<
Gerul imi ingheata din nou obrajii…simt cum fulgii mari de nea se astearn pe gene…
Ma indeamna sa inchid ochii, sa simt cum mi se topesc incet pe pleoapele calde….ma indeamna sa visez din nou.Dar ma trezeam intr-un regat inghetat.
O vaga raza de soare isi face loc printre norii plumburii…zapada capata scilipiri..parca pulbere de stele acoperea tot…din cand in cand vantul risipea ,pe fata calda ,“praful” rece si alb.
I’m dreaming…again. Pentru ca e iarna…pentru ca e un anotimp alb…pentru ca am pe cineva care ma incalzeste…nu un suflet , ci mai multe. Gerul imi impiedica ochii sa verse lacrimi…inima imi dicteaza ca totul va fi bine…ca este bine…tot ce-a fost a fost…si acolo va ramane….That’s what keeps me alive!
Doi ani…atat a trecut … si uite ca istoria se repeta…trag tampita concluzie ca am fost doar un pion pe masa ta de joc. Am jucat reciproc….dar in final cine oare a castigat?
Doi ani s-au scurs rapid pe langa mine…parca tot vad acel moment…parca simt din nou acel sentiment…parca am din nou acea sclipire….dar NU! Doar mi se pare…
Ma uimesti pe zi ce trece…pe ani ce trec…ca nu te-ai schimbat,sau poate da….dar nu ai facut lucrul asta pentru mine…
Daca fiecare floare rasarita primavara,daca fiecare adire de vant bine venita pe arsita verii, daca fiecare frunza purtata de vant toamna , daca fiecare fulg de nea asternut pe obrazul meu, ar putea indeplini o dorinta…eu nu mi-as dori NICIUNA ! Pentru ca dorintele sunt pentru cei care nu si-au invatat lectia si merita ce-a de-a doua sansa. Eu…hmmm…pot spune ca mi-am invatat lectia…si nu o singura data,ci de nenumarate ori .
Daca fiecare fulg de nea ar fi lacrima unui inger ar fi usor sa-ti dai seama ca si ingerii sufera…impreuna cu cei de pe pamant…ingeri bletemati sa devina oameni…sa traiasca printre straini…
E doar imaginatia mea…e doar “lumea” din mintea mea, care prinde viata odata ce imi astern gandurile pe hartie.
Un text haotic…feelings , fary tales alteori doar “ganduri negre”…dezvaluie ceea ce sunt…Un copli care refuza sa creasca , copil caruia ii este mintea plina de lucruri magice…sau, o fiinta,o marioneta manuita de un papusar hotarat sa nu scape asa usor de “ea”.
Pacat ca deja s-a facut seara…si nu am apucat sa-mi pun pe hartie gandurile ascunse pentru ca pe hartie ele prind viata…prind inteles.
Another year…another day…another story . <3
Privesc cum totul se scurge precum firul de nisip dintr-o clepsidra si cum se risipesc clipele.
Ma pierd in ganduri,ma pierd de realitate,ma cufund intr-un somn adanc.
Sunt inconjurata de ceata si frig.Incerc sa-mi fac loc printre atatea morminte care abia se vad prin ceata care se lasa tot mai greu…morminte unde erau pastrate pe veci amintiri dureroase.
Sunt captiva intr-un loc sinistru si intunecat…numit constiinta.Parca totul a inghetat,a impietrit odata cu timpul…
Clincheturi se aud de departe…parca ar fi turturi ce atarna de crengile copacilor,ce se lovesc in bataia vantului…sunetul lor rasuna in pustietatea nesfarsita.
Fantomele trecutului pusesera de mult stapanire pe mine…se jucau di nou…se auzeau voci...se vedeau umbre…imi auzeam gandurile…imi simteam inima cum batea mai repede.
Era tot mai frig,tot mai sinistru.
Imi pierdusem mintile odata cu speranta care o aveam candva...imi pierdusem increderea in mine…in ceilalti…
Nu am mai putut inainte spre drumul nesfarsit.M-am ghemuit langa trunchiul unui copac.Era inghetat.Parea acoperit de diamante sub razele lunii care domnea peste taram…
Am adormind suspinand,infricosata de ceea ce vedeam,de ceea ce auzeam.
Un tipat insa m-a trezit si parca inima se opri in loc.
Eram in propriul pat.Era trecut de miezul noptii...perna era uda.
Inca simteam acel fior rece,inca auzeam acele zgomote si acele clincheturi de gheata.
S-a strins o stea.S-a mai sinucis un inger
Waiting for THE END...
Astept acel haos psihic…unde toti alearga spre a-si salva vietile.Pff…de ce oare se mai zbat pentru ceva care oricum le va fi luat pentru simplul motiv ca nu au stiu pretui cel mai de pret lucru…viata!
Astept clipa in care imi pot spune cee ce am pe suflet in fata lor…a celor care ma iubesc si in fata celor care ma urasc…sa sterg cu ei de pamant asa cum ar fi trebuit sa fac,dar nu am putut…asta e firea mea..inchisa,sensibila.Incerc sa-mi fac ordine in ganduri pentru a le asterne pe hartie…singurul mod in care ma simt ascultata...poate si crezuta.
Vreau sa vad pe chipul celor la care am tinut,regret pentru pierderea mea…nu lacrimi pentru ca lacrimile nu ma vor aduce inapoi…si NU…NU sunt emo…asta ar fi ultimul lucru pe care l-as auzi….asta gandesc…si nu sunt singura.
Vreau sa le arat ca insemn mult mai mult decat dau impresia…dar numai in clipa aceea…de final…imi vor simti lipsa si umarul pe care au plans adesea…esti precum un artist care pleaca din lumea celor vi…ii este recunoscuta adevarata “valoare” dupa ce nu mai este printre cei ca noi inca in viata.Pfff….poate ca voi fi pregatita de marele final atunci cand cortina se va lasa peste multimea de oameni…el va stii primul ceea ce am simtit…si va auzi asta din gura mea…apoi…voi…restul…cei care m-ati sprijinit si mi-ai oferit un umar pe care sa plang,la randul vostru….poate ca va pasa sau poate numai de “fatada”.
Masti,teatru,scenariu.Simfonie,zambet,speranta.
Dragoste,lacrimi,durere.
Regret,spaima,un GoL..Un oscar!...il merit pentru "cariera" mea de fiinta umana menita sa ajute,sa traiasca in minciuna si in rautate.
Sa aleaga intre bine si rau,intre a fi ea si a fi cea de sub masca...A…si inca ceva…NIMIC !
You've got to share a smile,not to show your tears
You've got to live your life and pass all your fears
Let you eyes shine every morning and every day
Let your heart love and feel this way
Before starting a new life remember one thing...
There is someone...somewhere who takes care of you
Maybe is your "angel" waiting that moment just like you
Smile my little sunshine!
