Lacrimi imi inunda din nou chipul...si nu e prima data.Imagini ale trecutului pun din nou stapanire pe mine si pe gandurile mele.Fantomele trecutului se joaca din nou cu inima mea,tinand-o captiva in lanturile durerii.
Privesc in jur si vad zambet pe chipul lor...celor care imi sunt alaturi.Ma indeamna sa zambesc din nou in fata vietii si sa alung trecutul,sa privesc spre usa care mi se deschide.
Am invatat ca trebuie sa ma opun trecutului si amintirilor lui si sa privesc totul ca pe o provocare,ca pe o incercare.Bine sau rau,voi trece din nou si peste acest munte,iar de partea cealalta ma voi astepta zambete si dragoste.
O adevarata simfonie a vietii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu