Nesfarsit

Te-am pierdut o data cu anii ...

Am varsat lacrimi de durere de fiecare data cand ma lasai in urma ta

Am varsat lacrimi de bucurie pentru fiecare atingere calda si pentru fiecare sarut daruit ... pentru ca stiam ca esti AL MEU si ca vei fi mereu ... acolo ... langa pieptul meu,dar pe veci in inima mea

Unde a disparut acea fiinta ?

Unde au putut disparea atatea sentimente ce pareau nesfarsite

Unde imi este piticul? ... cel de alta data

Unde sunt eu?

Candva eram fiinta care te-a schimbat. Candva eram ingerul tau. Candva eram dorinta ta cea mai mare ... Candva ma iubeai la infinit !

Am realizat ca a fi dependent pe cineva inseamna a o iubi nebuneste si a i te darui pe veci ... dar esti inteles gresit si respins. Esti "lovit" de propriile sentimente. DE CE exista dragoste daca dragostea e facuta pentru a fi impartasita cuiva

...un pat gol si rece. un fior de singuratate ce cuprinde tot trupul in fiecare noapte ... nici o soapta si nici un sarut

It's hard to say goodbye someone that you love with your entire body and your soul

Aici nu mai locuieste nimeni

Gone....how long?I don't know


See u then...

Un suflet catre alt suflet

S-a sfarsit...


De ce tot ce a fost intre doua inimi legate pe veci se poate pierde intr-un timp atat de scurt?


De ce un lucru divin e creat pentru a aduce fericire si dragoste, dar care in final te strapunge...


De ce tot ce e mai de pret nu dureaza o vesnicie?


De ce plangem cand suntem mici?...pentru ca ne lovim sau nu primim jucaria pe care o dorim


De ce plangem cand ascultam o melodie?...pentru ca ne strarneste amintiri placute sau dureroase


De ce plangem cand am iubit si iubim?


De ce plangem cand pierdem pe cineva drag?...pentru ca ramanem singuri si neintelesi


De ce nu pot inlocui lacrimile cu un zambet?...pentru ca e prea tarziu pentru a zambi


Uneori...mai pierzi,dar macar esti impacat ca ai luptat sa recapeti ce ai pierdut. De multe ori insa nu mai ai de ce sa lupti pentru ca esti ignorat,urat...


Mi-e prea greu sa spun ce simt acum ! E prea multa durere






"Te-am iubit...in adevaratul sens al cuvantului. Ai grija de tine si mai ales de inima ta."


Semnat-Pitic-

Shhh...it was only a bad dream

Un copil singur si speriat…ratacit in propria lume.


Lume distrusa de el si armata sa -asa zisii camarazi-


Copil spulberat de durerea care a luat locul dragostei care domina candva in sufletul acela mereu confuz.


Lacrimile au inlocuit zambetul


Zambetul…de tipatul de ajutor


Ochii aceia mari candva privind cerul senin si ratacind in fiecare noapte printre stele pentru a le afla povestea, si-au pierdut stralucirea inecati in lacrimi


De ce oare stralucesc asa de tare?


De ce fluturii traiesc doar o zi?


De ce doar dupa ploaie apare curcubeul?


De ce radem?


De ce orice inceput…are un final?


De ce suntem creati sa impartasim iubire dar in acelasi timp sa ranim?


Intrebari fara raspuns…doar regret si confuzie.


Un copil ratacit in propriul castel de nisip.


cum vantul risipeste nisipul


cum ploaia incanta pamantul


cum un sarut alinta durerea


cum un gest starneste placerea


cum desertului ii lipseste ploaia


cum mamelor le lipseste puiul


…atat de mult imi vei lipsii.


“Copilul” spuse printre lacrimi…dar nu-l mai putea auzii nimeni.

Amnezie

Orbita de minciuna…de nepasarea altora.
O ignoranta care mistuie fiecare organ,fiecare parte a corpului, distrugand pe zi ce trece fiecare farama de existenta.

Cazi intr-un somn adanc unde deti controlul asupra subconstientului tau…pentru o vreme. Apoi esti confuz. Fara idei despre tine,despre ceea ce ai fost.Nu auzi decat reprosuri….JALNIC


-Un drog-


Atat de multe lucruri de spus…dar totodata putin timp acordat acestora.


-Un zambet-


Prea multe sentimente si prea putine cuvinte


-O imbratisare-


Uneori ti-e teama ca nu o vei mai primi


-O zi de vara-


Un sarut dulce…un sarut care de data asta nu va ma anunta altele


-O clipire-


Orice inceput are un sfarsit….un sfarsit renascut sau ingropat pe veci.


-O lacrima-


….Urmata de multe altele, varsate fara rost


-Un cosmar-


Alte dorinte si sperante risipite precum nisipul unei plaje in timpul unei furtuni pe mare


-Un adio-


Lucruri nespuse, trairi neimpartasite la timp…Un actor fara rol.

Who needs who ?

Inconstienta, naivitate…suspin
Comit greseli ale caror urmari numai eu le simt…si spun “comit” pentru ca singura diferenta dintre mine si un criminal este acea ca eu sunt in libertate. O libertate care incepe sa se stramtoreze pe zi ce trece si incepe sa-mi incatuseze mainile.
Zbier…ma tem…plang…suspin…déjà zambetul, fericirea si inocenta imi sunt straine -maturizare fortata-
Ofer si mi se ofera…dar nu ma simt in stare sa apreciez si mi-e teama ca daca voi accepta, la un moment dat voi da cu piciorul. Mi se intinde o mana de fiecare data cand sunt la pamant…mi se ofera un umar si ma intampina un zambet si ma alinta un sarut de fiecare data cand vars o lacrima.
Dar…pentru ca intotdeauna exista si va exsita un “DAR”, ceva imi creeaza iluzia ca nimic nu este real…ca sunt mintita si captiva intr-o falsa iluzie…ca mi-e teama sa nu pic din nou in capcana impinsa de catre Trecut. Mi-e teama ca daca nu voi avea incredere nu voi mai vedea acel “mare albastru” deasupra mea de fiecare data cand ridic ochii spre cer.

“You really need me? “
Probabil nu o sa iti vina sa crezi…dar am nevoie de tine. Am nevoie de tine precum orice fiinta de oxigen.Am nevoie de tine precum plantele de lumina. Am nevoie de tine precum dependentul de Heroina . Sunt cuvinte pe care nu-mi inchipuiam ca le voi mai spune. Ma crezi sau nu…asta e realitatea, desi eu insumi ma pierd in ceea ce spun si simt.

Cu lacrimi in ochi astern pe hartie vorbele pe care nu le pot spune cu voce tare…de teama unei respingeri. In aceste clipe, acel colt de hartie rupt din caietul de mate si pixul rosu ratacit printr-un colt al sertarului, preiau darul vorbirii mele.
Uneori cred ca totul de intampla mult prea rapid pentru mine…iar uneori cred ca nu vei mai fi acolo sa fi gata oricand sa ma prinzi de mana…


- P.S. “ I’m sorry…” -

Just me and my self

I’m smiling again…
Da, pot spune acest lucru pentru ca simt acest lucru cu adevarat.
Simt din nou acele batai accelerate ale inimii care incearca sa evadeze din strantoarea pieptului.
Un lucru m-a facut sa ma schimb…M-a facut sa realizez ca aceasta e sansa mea de a zambi cum eram candva obisnuita sa zambesc. Acea straduta ingusta, intunecata unde gandurile imi erau tulburate de fantome ale trecutului parea a fi nesfarsita.
O luminita la capatul acelui tunel intunecat si sumbru ma indemna sa ma indrept spre ea…dar imi era teama…imi era teama sa nu gresesc din nou.
Am urmat-o, am deschis o alta usa a destinului….
Si pot spune ca ma bucur… pot spune ca intr-adevar am invatat nu un lucru…ci mai multe.
Am invatat sa accept lucrurile chiar daca nu-s perfecte -nimic nu e perfect-
Am invatat sa ofer o sansa si sa iert pentru ca asta simt
Am invatat sa las frau sentimentelor si sa-mi eliberez sufletul de “copil tembel” care refuza sa creasca odata cu varsta.
Am invatat ca orice usa merita deschisa si merita strabatut acel drum oferit de ea.
Am invatat ca, undeva, candva, acel lucru al meu, este pus deoparte si ca am dreptul la el.
Am invatat sa privesc din nou bolta cerului , noaptea. Sa privesc in intunericul noptii desi el deschide un nou rasarit, un nou orizont….am invatat sa privesc stelele si sa ma gandesc ca , acolo sus, una este a mea si….una este a lui….si ca ambele stralucesc alaturi de miliarde de stele.
Am invatat sa ascult din nou acele batai de inima de fiecare data cand sunt prinsa la piept si tinuta prizioniera prêt de cateva secunde, minute…imi lipseau….imi lipsea acea suflare calda pe care o simt la fiecare pas….la fiecare sarut….imi era dor sa zic ”da, sunt bine”.
Un apus care pare a fi un nou rasarit…o lacrima care pare a fi una de fericire…o adiere de vant primavaratic…o floare…un zambet.


>>Cutia Pandorei a fost inchisa<<

Winter story

Gerul imi ingheata din nou obrajii…simt cum fulgii mari de nea se astearn pe gene…
Ma indeamna sa inchid ochii, sa simt cum mi se topesc incet pe pleoapele calde….ma indeamna sa visez din nou.Dar ma trezeam intr-un regat inghetat.
O vaga raza de soare isi face loc printre norii plumburii…zapada capata scilipiri..parca pulbere de stele acoperea tot…din cand in cand vantul risipea ,pe fata calda ,“praful” rece si alb.
I’m dreaming…again. Pentru ca e iarna…pentru ca e un anotimp alb…pentru ca am pe cineva care ma incalzeste…nu un suflet , ci mai multe. Gerul imi impiedica ochii sa verse lacrimi…inima imi dicteaza ca totul va fi bine…ca este bine…tot ce-a fost a fost…si acolo va ramane….That’s what keeps me alive!
Doi ani…atat a trecut … si uite ca istoria se repeta…trag tampita concluzie ca am fost doar un pion pe masa ta de joc. Am jucat reciproc….dar in final cine oare a castigat?
Doi ani s-au scurs rapid pe langa mine…parca tot vad acel moment…parca simt din nou acel sentiment…parca am din nou acea sclipire….dar NU! Doar mi se pare…
Ma uimesti pe zi ce trece…pe ani ce trec…ca nu te-ai schimbat,sau poate da….dar nu ai facut lucrul asta pentru mine…

Daca fiecare floare rasarita primavara,daca fiecare adire de vant bine venita pe arsita verii, daca fiecare frunza purtata de vant toamna , daca fiecare fulg de nea asternut pe obrazul meu, ar putea indeplini o dorinta…eu nu mi-as dori NICIUNA ! Pentru ca dorintele sunt pentru cei care nu si-au invatat lectia si merita ce-a de-a doua sansa. Eu…hmmm…pot spune ca mi-am invatat lectia…si nu o singura data,ci de nenumarate ori .
Daca fiecare fulg de nea ar fi lacrima unui inger ar fi usor sa-ti dai seama ca si ingerii sufera…impreuna cu cei de pe pamant…ingeri bletemati sa devina oameni…sa traiasca printre straini…



E doar imaginatia mea…e doar “lumea” din mintea mea, care prinde viata odata ce imi astern gandurile pe hartie.
Un text haotic…feelings , fary tales alteori doar “ganduri negre”…dezvaluie ceea ce sunt…Un copli care refuza sa creasca , copil caruia ii este mintea plina de lucruri magice…sau, o fiinta,o marioneta manuita de un papusar hotarat sa nu scape asa usor de “ea”.

Pacat ca deja s-a facut seara…si nu am apucat sa-mi pun pe hartie gandurile ascunse pentru ca pe hartie ele prind viata…prind inteles.
Another year…another day…another story . <3

Lumea din spatele oglinzii

Privesc cum totul se scurge precum firul de nisip dintr-o clepsidra si cum se risipesc clipele.
Ma pierd in ganduri,ma pierd de realitate,ma cufund intr-un somn adanc.
Sunt inconjurata de ceata si frig.Incerc sa-mi fac loc printre atatea morminte care abia se vad prin ceata care se lasa tot mai greu…morminte unde erau pastrate pe veci amintiri dureroase.
Sunt captiva intr-un loc sinistru si intunecat…numit constiinta.Parca totul a inghetat,a impietrit odata cu timpul…
Clincheturi se aud de departe…parca ar fi turturi ce atarna de crengile copacilor,ce se lovesc in bataia vantului…sunetul lor rasuna in pustietatea nesfarsita.
Fantomele trecutului pusesera de mult stapanire pe mine…se jucau di nou…se auzeau voci...se vedeau umbre…imi auzeam gandurile…imi simteam inima cum batea mai repede.
Era tot mai frig,tot mai sinistru.
Imi pierdusem mintile odata cu speranta care o aveam candva...imi pierdusem increderea in mine…in ceilalti…
Nu am mai putut inainte spre drumul nesfarsit.M-am ghemuit langa trunchiul unui copac.Era inghetat.Parea acoperit de diamante sub razele lunii care domnea peste taram…

Am adormind suspinand,infricosata de ceea ce vedeam,de ceea ce auzeam.
Un tipat insa m-a trezit si parca inima se opri in loc.
Eram in propriul pat.Era trecut de miezul noptii...perna era uda.
Inca simteam acel fior rece,inca auzeam acele zgomote si acele clincheturi de gheata.

S-a strins o stea.S-a mai sinucis un inger

Haos

Waiting for THE END...
Astept acel haos psihic…unde toti alearga spre a-si salva vietile.Pff…de ce oare se mai zbat pentru ceva care oricum le va fi luat pentru simplul motiv ca nu au stiu pretui cel mai de pret lucru…viata!
Astept clipa in care imi pot spune cee ce am pe suflet in fata lor…a celor care ma iubesc si in fata celor care ma urasc…sa sterg cu ei de pamant asa cum ar fi trebuit sa fac,dar nu am putut…asta e firea mea..inchisa,sensibila.Incerc sa-mi fac ordine in ganduri pentru a le asterne pe hartie…singurul mod in care ma simt ascultata...poate si crezuta.

Vreau sa vad pe chipul celor la care am tinut,regret pentru pierderea mea…nu lacrimi pentru ca lacrimile nu ma vor aduce inapoi…si NU…NU sunt emo…asta ar fi ultimul lucru pe care l-as auzi….asta gandesc…si nu sunt singura.
Vreau sa le arat ca insemn mult mai mult decat dau impresia…dar numai in clipa aceea…de final…imi vor simti lipsa si umarul pe care au plans adesea…esti precum un artist care pleaca din lumea celor vi…ii este recunoscuta adevarata “valoare” dupa ce nu mai este printre cei ca noi inca in viata.Pfff….poate ca voi fi pregatita de marele final atunci cand cortina se va lasa peste multimea de oameni…el va stii primul ceea ce am simtit…si va auzi asta din gura mea…apoi…voi…restul…cei care m-ati sprijinit si mi-ai oferit un umar pe care sa plang,la randul vostru….poate ca va pasa sau poate numai de “fatada”.

Masti,teatru,scenariu.Simfonie,zambet,speranta.
Dragoste,lacrimi,durere.
Regret,spaima,un GoL..Un oscar!...il merit pentru "cariera" mea de fiinta umana menita sa ajute,sa traiasca in minciuna si in rautate.
Sa aleaga intre bine si rau,intre a fi ea si a fi cea de sub masca...A…si inca ceva…NIMIC !

Past-Present-Future

You've got to share a smile,not to show your tears
You've got to live your life and pass all your fears
Let you eyes shine every morning and every day
Let your heart love and feel this way
Before starting a new life remember one thing...
There is someone...somewhere who takes care of you
Maybe is your "angel" waiting that moment just like you
Smile my little sunshine!

The world is changing...I'm changing

Era o noapte senina in care parca toate stelele ma priveau maiestuase de sus,lasand doar lumina lunii sa se prelinga pe chipul meu.
Privesc in jur...eram singura. Stateam si priveam nedumerita in noaptea ce aducea cu ea vise si cosmaruri.
Cosmaruri care mi-au lasat urme adanci in sufetul meu.
Luna ma privea si ea de sus, precum un inger,dominand intreg tinutul inghitit de catre demoni. Fiori reci ma cuprindeau la fiecare adiere blanda de vant,desi era inceputul toamnei. Numai doi ochi blanzi straluceau in noaptea care parea a tine o vesnicie. Atata liniste in jur si atata singuratate ma infiorau grabindu-mi bataile inimii.
Gandurile imi erau tulburate de fantomele trecutului care umblau haotice prin bezna noptii,cautand suflete pierdute in singuratate.

M-am schimbat...nici eu nu ma mai recunosc.Poate ca era si timpul pentru schimbare,dar...pfff e greu pentru ca ceilalti nu te inteleg si isi pierd increderea in tine.
Intr-o lume generata de haos si rautate lupti sa sa mentii in viata un suflet candva bland si inocent,transformat acum intr-un adevarat ‘’infern’’.
E haos total...in ganduri,in sentimente. Ai vrea sa opresti timpul pentru o clipa si sa zbieri,sa te eliberezi de ceea ce ti captiv in tine...Nu mai detii control asupra ta.

Brusc ai devenit ceea ce nu iti doreai sa devii...un pion slab al unei realitati dure si sinistre.

Feelings

Losing control in your own world
Knocking at the Heaven's door
Wainting for an Angel to open
Begging Him for another chance
You've left me cry and you've distroid my inocence
All I have done...is true...it was my fault
But you don't realize that you've meant a lot
I want my angel back...

Simfonie de toamna

Lacrimi imi inunda din nou chipul...si nu e prima data.Imagini ale trecutului pun din nou stapanire pe mine si pe gandurile mele.Fantomele trecutului se joaca din nou cu inima mea,tinand-o captiva in lanturile durerii.
Privesc in jur si vad zambet pe chipul lor...celor care imi sunt alaturi.Ma indeamna sa zambesc din nou in fata vietii si sa alung trecutul,sa privesc spre usa care mi se deschide.
Am invatat ca trebuie sa ma opun trecutului si amintirilor lui si sa privesc totul ca pe o provocare,ca pe o incercare.Bine sau rau,voi trece din nou si peste acest munte,iar de partea cealalta ma voi astepta zambete si dragoste.
O adevarata simfonie a vietii...