15 iulie 2010

Shhh...it was only a bad dream



Un copil singur si speriat…ratacit in propria lume.


Lume distrusa de el si armata sa -asa zisii camarazi-


Copil spulberat de durerea care a luat locul dragostei care domina candva in sufletul acela mereu confuz.


Lacrimile au inlocuit zambetul


Zambetul…de tipatul de ajutor


Ochii aceia mari candva privind cerul senin si ratacind in fiecare noapte printre stele pentru a le afla povestea, si-au pierdut stralucirea inecati in lacrimi


De ce oare stralucesc asa de tare?


De ce fluturii traiesc doar o zi?


De ce doar dupa ploaie apare curcubeul?


De ce radem?


De ce orice inceput…are un final?


De ce suntem creati sa impartasim iubire dar in acelasi timp sa ranim?


Intrebari fara raspuns…doar regret si confuzie.


Un copil ratacit in propriul castel de nisip.


cum vantul risipeste nisipul


cum ploaia incanta pamantul


cum un sarut alinta durerea


cum un gest starneste placerea


cum desertului ii lipseste ploaia


cum mamelor le lipseste puiul


…atat de mult imi vei lipsii.


“Copilul” spuse printre lacrimi…dar nu-l mai putea auzii nimeni.

2 comentarii:

  1. Tot ce poti sa faci dupa ce termini de citit aceste randuri: >:D< >:D< >:D< >:D< >:D< si sa spui ca va trece incet incet. :)

    RăspundețiȘtergere