Inconstienta, naivitate…suspin
Comit greseli ale caror urmari numai eu le simt…si spun “comit” pentru ca singura diferenta dintre mine si un criminal este acea ca eu sunt in libertate. O libertate care incepe sa se stramtoreze pe zi ce trece si incepe sa-mi incatuseze mainile.
Zbier…ma tem…plang…suspin…déjà zambetul, fericirea si inocenta imi sunt straine -maturizare fortata-
Ofer si mi se ofera…dar nu ma simt in stare sa apreciez si mi-e teama ca daca voi accepta, la un moment dat voi da cu piciorul. Mi se intinde o mana de fiecare data cand sunt la pamant…mi se ofera un umar si ma intampina un zambet si ma alinta un sarut de fiecare data cand vars o lacrima.
Dar…pentru ca intotdeauna exista si va exsita un “DAR”, ceva imi creeaza iluzia ca nimic nu este real…ca sunt mintita si captiva intr-o falsa iluzie…ca mi-e teama sa nu pic din nou in capcana impinsa de catre Trecut. Mi-e teama ca daca nu voi avea incredere nu voi mai vedea acel “mare albastru” deasupra mea de fiecare data cand ridic ochii spre cer.
“You really need me? “
Probabil nu o sa iti vina sa crezi…dar am nevoie de tine. Am nevoie de tine precum orice fiinta de oxigen.Am nevoie de tine precum plantele de lumina. Am nevoie de tine precum dependentul de Heroina . Sunt cuvinte pe care nu-mi inchipuiam ca le voi mai spune. Ma crezi sau nu…asta e realitatea, desi eu insumi ma pierd in ceea ce spun si simt.
Cu lacrimi in ochi astern pe hartie vorbele pe care nu le pot spune cu voce tare…de teama unei respingeri. In aceste clipe, acel colt de hartie rupt din caietul de mate si pixul rosu ratacit printr-un colt al sertarului, preiau darul vorbirii mele.
Uneori cred ca totul de intampla mult prea rapid pentru mine…iar uneori cred ca nu vei mai fi acolo sa fi gata oricand sa ma prinzi de mana…
m-ai facut sa-mi aprind o tigara ... 8->
RăspundețiȘtergere