I’m smiling again…
Da, pot spune acest lucru pentru ca simt acest lucru cu adevarat.
Simt din nou acele batai accelerate ale inimii care incearca sa evadeze din strantoarea pieptului.
Un lucru m-a facut sa ma schimb…M-a facut sa realizez ca aceasta e sansa mea de a zambi cum eram candva obisnuita sa zambesc. Acea straduta ingusta, intunecata unde gandurile imi erau tulburate de fantome ale trecutului parea a fi nesfarsita.
O luminita la capatul acelui tunel intunecat si sumbru ma indemna sa ma indrept spre ea…dar imi era teama…imi era teama sa nu gresesc din nou.
Am urmat-o, am deschis o alta usa a destinului….
Si pot spune ca ma bucur… pot spune ca intr-adevar am invatat nu un lucru…ci mai multe.
Am invatat sa accept lucrurile chiar daca nu-s perfecte -nimic nu e perfect-
Am invatat sa ofer o sansa si sa iert pentru ca asta simt
Am invatat sa las frau sentimentelor si sa-mi eliberez sufletul de “copil tembel” care refuza sa creasca odata cu varsta.
Am invatat ca orice usa merita deschisa si merita strabatut acel drum oferit de ea.
Am invatat ca, undeva, candva, acel lucru al meu, este pus deoparte si ca am dreptul la el.
Am invatat sa privesc din nou bolta cerului , noaptea. Sa privesc in intunericul noptii desi el deschide un nou rasarit, un nou orizont….am invatat sa privesc stelele si sa ma gandesc ca , acolo sus, una este a mea si….una este a lui….si ca ambele stralucesc alaturi de miliarde de stele.
Am invatat sa ascult din nou acele batai de inima de fiecare data cand sunt prinsa la piept si tinuta prizioniera prêt de cateva secunde, minute…imi lipseau….imi lipsea acea suflare calda pe care o simt la fiecare pas….la fiecare sarut….imi era dor sa zic ”da, sunt bine”.
Un apus care pare a fi un nou rasarit…o lacrima care pare a fi una de fericire…o adiere de vant primavaratic…o floare…un zambet.
>>Cutia Pandorei a fost inchisa<<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu