25 noiembrie 2009

Lumea din spatele oglinzii


Privesc cum totul se scurge precum firul de nisip dintr-o clepsidra si cum se risipesc clipele.
Ma pierd in ganduri,ma pierd de realitate,ma cufund intr-un somn adanc.
Sunt inconjurata de ceata si frig.Incerc sa-mi fac loc printre atatea morminte care abia se vad prin ceata care se lasa tot mai greu…morminte unde erau pastrate pe veci amintiri dureroase.
Sunt captiva intr-un loc sinistru si intunecat…numit constiinta.Parca totul a inghetat,a impietrit odata cu timpul…
Clincheturi se aud de departe…parca ar fi turturi ce atarna de crengile copacilor,ce se lovesc in bataia vantului…sunetul lor rasuna in pustietatea nesfarsita.
Fantomele trecutului pusesera de mult stapanire pe mine…se jucau di nou…se auzeau voci...se vedeau umbre…imi auzeam gandurile…imi simteam inima cum batea mai repede.
Era tot mai frig,tot mai sinistru.
Imi pierdusem mintile odata cu speranta care o aveam candva...imi pierdusem increderea in mine…in ceilalti…
Nu am mai putut inainte spre drumul nesfarsit.M-am ghemuit langa trunchiul unui copac.Era inghetat.Parea acoperit de diamante sub razele lunii care domnea peste taram…

Am adormind suspinand,infricosata de ceea ce vedeam,de ceea ce auzeam.
Un tipat insa m-a trezit si parca inima se opri in loc.
Eram in propriul pat.Era trecut de miezul noptii...perna era uda.
Inca simteam acel fior rece,inca auzeam acele zgomote si acele clincheturi de gheata.

S-a strins o stea.S-a mai sinucis un inger

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu